Armăsarul vestului sălbatic
E asfințit de madrigal
Și raze se-mpletesc pletoase
În fibra viului altar,
Scăldându-se în zări spumoase.
E asfințit... la orizont pământul
Pare că arde în cerul ca de foc,
Amurgul se strecoară-n vântul
De umbre ce-s topite-n joc.
Și în vâltoarea dintre drumuri,
Răscrucea de pământ izbind,
Vii forme se ivesc din fumuri:
Un armăsar gonind.
Vine și zboară în galop,
Iar coama-i o lumină vastă,
Culege fiecare strop
Din noaptea umedă, fantastă.
Rămân scântei în urma lui
Ce se aprind în focul
Zenitului și-al câmpului
Și-și căută-n înalturi locul
De zbor și regăsire
Într-un ocean cu șoapte,
În zări și nemurire
A spiritelor toate.
Picioarele-i sunt prinse-n vals
Și pasu-i curge ca un val
Dintr-un fragment de mări rămas
Pe un cantabil colț de mal.
Se pierde-n stele și-n nisip
Precum o limpede fantasmă,
Într-un galop spre infinit,
Făptură pură, castă.
Și în vâltoarea dintre drumuri
Răscrucea de pământ izbind
Vii forme se ivesc din fumuri:
Un armăsar gonind....
|
Module dinamice