Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Toamna
De-o dimineață, parcă două,
Ceva îmi este de mirare,
Se-aude frunza cum tresare
Când se alintă-n zori la soare
Mărgăritarele de rouă,
Și-un greieraș, ca după nuntă,
Pierdut aiurea pe islaz,
De supărare și necaz
Ne-având o clipă de răgaz
Din scripca lui abia mai cântă,
Iară în plopii de la gară,
Sub mielușeii albi de nori,
Un cârd, agale, de cocori
Se-ngână cu privighetori
Făcându-i parcă de ocară;
Însă aud osii de care
Și zarvă mare peste vii...
Din mâini țesute-n flori de ii
Coboară iz de razachii
Spre ale teascului izvoare...
Dar, ce să mai întreb prorocii,
Căci mi-au ajuns ochii s-o vadă
Pe Mărioara prin ogradă,
Înumărând, pusă pe sfadă,
Că tot nu îi ieșeau... bobocii!
poezie
de
Valeriu Cercel
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice