Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
* * *
Învârtejite frunze se destramă
Căzând, din apa iazului să bea,
Precum un stol de fluturi de aramă,
Ce-n agonie zboară către-o stea
Iubesc această seară, când pământul
De inimă mi-l simt apropiat.
Când poalele mestecenilor, vântul,
Până la umeri, sus, le-a ridicat.
În suflet și pe vale e răcoare,
Amurgu-i turmă vânătă de oi.
La marginea grădinii foșnitoare,
Se stinge-un zvon de zurgălăi vioi.
Așa de treaz, eu încă niciodată
N-am ascultat ce spune trupul meu.
Ce bine-ar fi, ca salcia plecată,
În iazul roz să mă răsfrâng și eu.
Pe-un stog, zâmbind, ce bine mi-ar fi mie,
Cu luna-n ochi, un pai să mozolesc...
Pe unde ești tu, simplă bucurie,
Ca mult iubind nimic să nu doresc?
poezie celebră
de
Serghei Esenin
, traducere de
George Lesnea
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice