Sunt bolnav de tine și cu sângele înveninat
ce să fac cu ochii tăi, iubito?
ochii linxului sunt în frunziș
glonțul puștii a rănit doar viul
ochii au ajuns la stele pe furiș
și sunt stelele-nvrăjbite între ele
ochii și-i aprind pe rând în cer
uite cum vânează umbra linxului stingher
puii de năpârcă care încă-și schimbă-n zori
pielea, nu veninul, ce să fac, iubito
azi cu solzii tăi de monstru marin,
(cu-al tău zâmbet tremurând ezoteric,
cu arsura secundelor din atingerea ta),
cu aripi de pasăre măiastră și cu pielea ta?
teme-te de pasărea dracului că n-o poți învenina.
sunt bolnav de tine și cu sângele înveninat
îmi aștept sfârșitul pân' la scăpătat,
vino și mă înrobește, să mor împăcat.
taci, e sufletul linxului ce piere curat sau
e alizeul sărat, al aromelor tale,
ce mângâie-n zori ploile aprinse de izvoare
fac pariu cu noaptea că doar ele mai îmbată
stelele în care mă învălui tu
cu moartea, mult prea adorato.
|
Module dinamice