Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
El o așeza în el ca un etern anotimp
nimeni nu intuia cu adevărat
simfonia verdelui crud
și dantelat aruncat ca un arc
peste sufletul lui și peste universul înalt
fecundat de cuvântul divin
și visul hieratic și euforia pasiunii lui
ce-i înflorea ei în nopți singurătatea
făcând-o să rămână trează
și să suspine prelung
ca un clopot tânguindu-se în amurg
el o visa și ea îi aducea mirosul mării,
mirosul lunaticei ieșită să caute luna
în cămașa de borangic
mirosind a albăstrele revene
și a miros de lună și de stele
pe țărm o uda cu lumină
de la tălpi în sus și îi căra luceferi
cu cearșaful umed și-i aureola umerii
din care zburau îngerii
în picioarele goale și aurite
în nopți ei scriau versuri la lumina lunii
și-o lega de el prin iubire, cuvinte și timp
așezând-o în el ca un etern anotimp.
poezie
de
Mariana Didu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice