Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Gligore Fărățară
De-un car de ani mă tot numesc așa
bătrânii brazi pe care-i țin de neamuri,
aghezmuind pe jos, în calea mea,
cu lacrimi de rășină de pe ramuri.
Când urc pe munte, sus, printre păduri,
aud, de sub a crengilor povară,
cum mă îndeamnă nevăzute guri:
"Rămâi la noi, Gligore Fărățară."
Dacă mă prinde-al Dunării șuvoi
cu spume albe ce se sparg în valuri:
"Gligore Fărățară, hai cu noi!"
mă cheamă glasul apei dintre maluri.
Iar când pornesc smerit spre cimitir
să mai îngrop câte-un copil de ceară
mă trag de mână morții mei în șir:
"Mai stai cu noi, Gligore Fărățară."
Privesc în brazdă: plugul nu-i al meu.
fac ochii roată: nu-i a mea moșia,
și parcă, Doamne, nu mai sunt nici eu,
nici Gheorghe, nici Ileana, nici Maria.
Vara cosesc n-am pâine la iernat,
cresc iarna boii ca să-i pierd în vară
și-mi cară hoții țara hat cu hat,
eu rămân tot Gligore Fărățară.
Mă uit spre cer, dar nu-l mai văd senin,
aș întreba și nu cutez a spune:
"Oare și cerul s-a întors străin
sau mi-e surată zarea de cărbune?
Și tot aștept cu fiecare nor
să se deslege-a ploilor pornire
și de pe fața dreptului ogor
să spele apa strâmba rânduire.
Apoi va scoate Dumnezeu din sân
hrisovul vechi, pecetluit cu ceară,
să-l întărească iarăși de stăpân
pe robul său Gligore Fărățară.
Voi ști atunci că plugul e al meu,
a mea cu toate brazdele moșia
și voievod pe toată holda eu
și Gheorghe și Ileana și Maria...
poezie clasică
de
Andrei Ciurunga
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice