Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Dorindu-mi să mor
Deoarece mă întrebi, cele mai multe zile mi-au dispărut din memorie.
Merg în hainele mele, nemarcată de realitatea plimbării.
Apoi, acea de nerostit dorința carnală se întoarce.
Chiar și astfel, nu am ceva împotriva vieții.
Știu bine săbiile ierbii despre care faci vorbire,
textura pe care ai plasat-o sub soare.
Dar sinucigașii au un limbaj propriu,
asemeni tâmplarilor, ei vor să știe ce unelte vor folosi.
Ei nu întreaba niciodată de ce construiești.
Atât de simplu am recunoscut de două ori,
am posedat inamicul, am mâncat inamicul,
i-am confiscat arta, magia lui.
În acest mod, densă și gânditoare,
mai caldă decât uleiul sau apa,
mi-am tras sufletul, salivând cu gura deschisă.
Nu mă gândesc în mod deosebit la trupul meu.
Chiar corneea dilatată și excesul de urină sunt uitate.
Sinucigașii au trădat deja corpul.
Încă născânu-se, ei nu mor întotdeauna,
dar intrați întro stranie confuzie, nu pot uita un drog atât de dulce,
pe care până și copii l-ar privi zâmbind.
Să-ți împingi întrega viață sub limbă!
asta, chiar și numai de dragul artei, devine obsesie.
Moartea este un os amar; zgârâiat, vei zice,
și totuși ea mă așteaptă, an dupa an,
pentru a vindeca cu delicatețe o rană veche,
Pentru a îmi elibera respirația din închisoarea ei sordidă.
Balansând încă în fragil echilibru, sinucigașii uneori se întâlnesc,
năpustindu-se la fructele unei luni balonate,
părăsind pâinea de dragul unui sărut,
părăsind nepăsători paginile cărții deschise la întâmplare,
ceva nespus, receptorul telefonului spânzurat în aer
și dragostea sau ceea ce va fi fost ea, o infecție.
poezie
de
Anne Sexton
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice