Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Bărbați ai Atenei
Nu știu, bărbați ai Atenei,
Cum veți fi fost înrâuriți...
De altfel, nici nu s-a cădea
Să vin în fața voastră...
Drept, te-ai mistuit ca o lumânare
În sfeșnic, fără a crede în minunile lumii,
Ai dat și fiarei un nume,
În jur gropi comune, morminte,
Ce a trecut din tată în fiu,
Uri ancestrale, și poate și invers,
În rivers.
Mi-e frig, un frig al neiubirii,
Memoria a fost pulverizată
De un sinucigaș ce crede în zei-canibali,
Sunetul trist, îngrijorat, cad fructele
Din ramuri grele, cântec sugrumat,
Ucise galbene gazele, eu mângâi orga
Purtătoare de spații, nu fierbeți clovnii,
Ei spun adevărul, au răni ce nu se pot ascunde,
Numai cel cu carapace merge-n liniște și pace,
Creierul nu se mai mișcă, trepanăm cu-o toporișcă,
Toporișca e de zahăr, că țestoasa este mahăr.
poezie
de
Boris Marian Mehr
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice