Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ultima clipă a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Aakjaer Jeppe, prozaror, poet,
Cine te citește, nu simte regret,
Copii mâniei fac și ei copii,
Bucuria muncii naște bogății,
Cu toții suntem prizonieri,
Pentru că azi e mereu ieri,
Leu sângeros mănâncă bani,
Iar circu-i plin de șobolani,
Forget, forgive, ne reformăm,
Noi nu furăm, doar luăm și dăm,
În ochii tăi nimic nu moare,
Nici ursul alb, nici Stea Polară.
Nu este Poesia, țara tuturor posibilităților? Spre ea mă îndrept, trecând peste lanțul munților, ziua-i cețoasă, granița e ascunsă, prieteni întâlnesc cu inima străpunsă. Acolo nu voi avea nici pașaport, nici număr, acolo un porumbel mi se așează pe umăr, acolo-i voi întâlni pe Tristan Tzara, Urmuz, Geo Bogza și un citat din Ghemara... Nu lipsesc nici poduri și nici fluvii, nu lipsesc nici străzile-n oraș, pentru călătorii și heruvii ce își lasă sufletul drept gaj. Vântul bate-n borul pălăriei Profesorului, îl țune aplecat, o poveste din copilărie pentru toată viața m-a marcat. Fără țintă-ar merge înainte, timpul e un codru vechi, virgin, pânza de păianjen, din cuvinte crește din înalt în rădăcini. Numai vântul trece pe sub tâmple, ce ar trebui să se întâmple?
poezie
de
Boris Marian Mehr
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice