Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ion Prostul
Era pe vremea când purtau
Cucoanele niște turnuri
Și-un malacof piramidal
Și multe alte... umpluturi,
Ion Ciortei, un țopârlan,
Un românaș de viță veche,
Purtând suman, purtând ițari
Și-o țurcănească pe ureche,
A fost luat la militari...
Da'n loc să dea de greu și el,
Ion ajunse vistavoi
La domnu' colonel.
Băiat voinic, făcea de toate,
Era grăjdar, spălătoreasă,
Și vizitiu, și bucătar,
Și sofragiu, și fată-n casă,
Ion putea fi orișice
[mă rog...]
Și doică ar fi putut...
Dar moașa casei l-a aflat
Că are laptele bătut...
Așa Ion și colonelul
Era-ntr-o noapte la grăpat,
Când iată doamna înfoiată
Dintr-un balcon s-a arătat.
Ion se-ntoarse spre cocoană
Și se opri pe gânduri dus,
Uitându-se, plin de mirare,
La malacof... în sus...
Domn' colonelu' îl întreabă:
Ce te holbezi așa, țigane?"
"Mă mir... trăiți domn' colonelu'!
Mă mir de ce văz la cocoane:
Cu malacofu' așa umflat,
Cum poți s-o... pupi... că nu se poate
Nici să te-apropii... Băi ce prost...
Când vreau s-o pup... și-l scoate.
Și-l scoate? Aaaa... răspunse Ion.
Așa ți-i vorba? Aoleu!
Așa, trăiți domn' colonel,
Așa o pup și eu!
poezie celebră
de
Ion Luca Caragiale
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice