Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Luke Havergal
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Unde brațele iederii, albe, flutură pe pereți batiste ca un sol,
Și așteptă-acolo-n amurg, vei primi vești curând.
Frunzele-ți vor șopti despre ea, iar unele duse de vânt,
Cuvinte-n zbor, te vor lovi, te vor arde ca un pârjol;
Dar, du-te, și dacă-asculți, ea te va chema încetișor.
Du-te către poarta dinspre apus, Luke Havergal
Luke Havergal.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Pentru a fisura noaptea din ochiul tău înnebunit;
Dar, unde beznele din vest se-adună rând pe rând,
Întunericul va pune capăt nopții în curând:
Cu fiecare frunză care zboară, Domnul ni se dăruie, ucis
Iar iadul nu se judecă în jumătăți de paradis.
Nu, nu există zori pe cerurile dinspre răsărit
Dinspre răsărit.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Să-alung de pe fruntea ta acea flacără, acel sărut
Care strălucind în valuri de lumină și de fum
Te orbesc într-atât că nu mai vezi adevăratul drum.
Da, există-un singur drum spre locul unde-i ea,-n azururi,
Amar, dar unul pe care credința nu-l va pierde pururi.
Am ieșit din mormânt să-ți spun ce ai de făcut,
Ce ai de făcut.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Cu frunze pe pereți albi precum batista unui sol,
Du-te, pentru că vântul le sfâșie zi de zi,
Nu-încerca să deslușești ghicitori lumești, orice ar fi
Nici să le urmărești căderea continuă-n gol;
Ci, du-te, și dacă mai crezi în ea, te va chema din nou.
Mai există poarta dinspre apus, Luke Havergal,
Luke Havergal.
poezie
de
Edwin Arlington Robinson
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice