Vedere de la mansardă (fragment)
Asta până când și eu, sus, acolo-n turnul vremurilor mele,
Printre ruine familiare,-am început să plâng încetișor
Pentru adevăr, boli, accidente, crime, război și alte rele,
Pentru ca toți au murit și pentru că și eu va trebui să mor.
A nins, copacii au rămas, promisiunea s-a-mplinit,
Iar eu, copilul, am dormit.
|
Module dinamice