Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Moartea batranilor
Mai muncim o vreme, tată-mare,
Ca să strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mamă bună,
Și-or să ne îngroape împreună.
Leu cu leu ați adunat o viață,
Ați făcut economii de piață
Și acum așa a fost să fie,
Să n-aveți bani pentru sicrie.
Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tată, capul pe o pernă,
Viața ta a devenit eternă.
Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, bătrîne, într-o parte
Și rămîi, pîn-la sfîrșit, de pază,
Că altfel te devalorizează.
Mai muncim un an, în sărăcie,
Poate, pîn-la urmă, cine știe,
N-avem dreptul de a fi statuie,
Dar măcar un lemn și niște cuie.
Pune, mamă, masă mai săracă,
Să le dăm și ălor care pleacă,
Să la stăm cu milă împotrivă,
Printr-un biet colac și o colivă.
Lasă-ți, mamă, ochii peste țară,
Să o faci din moarte să tresară,
Ca pe noi din nou să nu ne nască,
Fără-o-nmormîntare creștinească.
Groapa ne-a urcat pîn-la călcîie,
Dar n-avem nici bani pentru tamîie,
Și lumînărarii ne despoaie,
Și ce scump și drumul pîn-la rai e!
Ține, mamă, ține, tată, ușa,
Să nu intre peste noi cenușa,
Hornurile gri să nu-și reverse,
Peste noi cenușile perverse.
Ce impozit fiecare boală,
Ce exploatare ireală!
Scîndura sicriului ne costă
Mult mai mult ca viața noastră, fostă.
Pune, tată, mîna pe-o secure,
Să luăm sicrie din pădure,
Pune, mamă, mîna pe o pîine
Și împarte-o, că murim chiar mîine.
Vremuri de inflație și silă,
Moartea însăși a ajuns umilă
Și, în fond, pe noi ce ne așteaptă?
Doar o sinucidere-nțeleaptă.
Noi, bătrînii, am rămas pe drumuri,
Într-un crematoriu numai fumuri,
Și murim, ajunși pe înnoptate,
Marfa cea mai ieftină din toate.
poezie celebră
de
Adrian Păunescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice