Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Iadul
Diavolul s-a înșurubat
În carnea pământului...
Mușcă din firea umană...
Egourile se întind ca niște zdrențe
Mucegăite, pe trupurile înlănțuite.
Viciile urlă-n turbare -
Este un microcosmos numit iad
În fiecare.
Suntem celulă a răului,
Primind încleștarea ca pe o dezmierdare -
Non-prezența ne doare.
Ochiul gol e scena ce contravine
Legii divine.
La tot pasul - dezastru.
Sânge alunecând peste brațe...
Droguri-termite,
Aripi de speranțe ceruite.
Violuri și crime, fapte nelegiuite...
Arde tăcut flacăa diavolului,
Îmbietor...
Respirăm cenușa risipirii...
În somn, înspre geneză ne-ntoarcem,
Prea târziu ne rugăm...
A bătut gongul morții-
666 - cifra fatidică
E stigmatul spre veșnicia cea silnică.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice