Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Glontele
E mort de-acum frumosul tânăr, căzut viteazul neînvins,
Și inima-i învăpăiată și-obrajii lui aprinși s-au stins!
El sufletul nădejdii noastre, el răsfățatul de noroc,
Pe care cu mândrie ochii îl urmăreau din loc în loc,
A cărui voce mângăioasă, al cărui zâmbet plin de vrajă
Făcea să crezi că pretutindeni un înger bun îi stă de strajă...
Ieri noapte-naintam o ceată prin pas, în munte, spre pichet,
Eram feriți de întuneric; el călărea cântând încet:
"Port două roze roșii
La pălăria mea,
A treia-n vârful spadei
Îmi va-nflori și ea..."
Atunci din margine de codru un glonte șuierând ieși:
Cântarea-i amuți pe buze și, brusc, un trup se prăbuși,
Simții că sângele-mi îngheață, fiori de groază m-au pătruns.
Și l-am strigat ușor pe nume, dar, vai! n-am căpătat răspuns!
L-am rădicat pe cal cu trudă și-ncet, prin ploaie și noroi,
Prin noapte și prin ceață, iată-l adus la tabără-napoi!
La raza unei mici lanterne, sub cort, văzut-am dup-aceea
Pe fața-i două roze albe, la piept îi sângera a treia...
Și-un vis acum mi-arată însă același glonte ucigaș
Cum șuieră zburând departe, se duce șuierând în zbor,
Străbate munți și văi, ajunge departe-n nordicul oraș,
Și-n mijlocul unei căscioare
Din ulița plină de soare,
Atinge-o inimă, oprindu-i bătăile, fulgerător!
De-acolo, dinspre nord, departe, aud un clopot trist sunând:
Vecinul Ei se minunează cum de-a murit așa curând!
poezie clasică
de
Henry Wadsworth Longfellow
din
Flower-de-Luce
, traducere de
Șt.O. Iosif
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice