Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ceea ce n-am văzut niciodată
Încă privesc ceea ce n-am văzut niciodată
stau nemișcat de teamă să nu se clatine adâncul lucrurilor
transparent ca irisul Fecioarei Maria privind Pruncul,
prin care umblă săgeți - pești strălucitori,
zvâcnesc meduze de culoarea văzduhului
și ard corali în tremur continuu.
Noi n-am putut vedea începutul lumii,
dar ni-l aducem aminte precum de ziua de ieri,
cu soare, cu fluturi, cu iarba
făcând tumbe primăvăratice
prin aburul primelor nașteri.
Am stat tinerețea întreagă la pândă,
să pot privi ceea ce n-am văzut niciodată
nu știu de câte ori am adormit la porțile de aur
ale celor care nu se văd
pentru că sunt prea aproape sau prea departe,
nemărginite în taina lor rugătoare...
Voi sta toată viața de veghe
să pot privi cândva ceea ce
n-am văzut niciodată,
ceea ce nu se aseamănă
cu nimic din ceea ce vedem
totdeauna
ori doar câteodată.
poezie
de
Florin Costinescu
din
Secunda eternă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice