Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Taină
Iar eu, mirifică poemă,
Pe catafalc să-ngenunchez,
Sub a iubirii tale trenă,
Pe-un colț de stea să mă așez.
Și să visez, mireasa nopții
Să fii a mea, în veșnicii
Să alergăm desculți... Și sincer
Și cast, să ne putem iubi.
La subsuori, cu iambi sălbatici
Să sorb cuvântul irosit
În ne-cântări de lacrimi coapte,
Când zorii clipei s-au ivit.
Să-nsăilez eternitate
Cu albe clipe de amor,
Și peste-ntinsa pânză,-n noapte
Să ne putem iubi cu dor.
Să fiu metafora uitării...
Pe sâni de rime,-n vals de dor,
Să-ți dau sărutul depărtării
Și veșnicia să-ți măsor.
Pe coapse de argint sculptate
În univers, în asfințit,
Aș vrea să fiu întâia noapte,
Cu vise albe să te mint.
Pe umeri rimele m-apasă
Și ca un clopot, gândul meu
Se-ntoarce către tine-acasă,
Mereu, oricât ar fi de greu.
Privirii i-am cules petale...
Metafore m-au înălțat...
Sărutul tău, iubito, doare!
În taina mea s-a surupat.
Alung o adiere, iată!
În schimbul unui zâmbet cast,
Căci tu ești singura esență
Ce neschimbată a rămas.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice