Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Povestea cerșetorului
La un colț de stradă, singur, părăsit,
Stă un prunc și plânge... Frații i-au murit,
Tatăl, un bețiv, l-a gonit de-acasă,
Nu mai are mamă, trist trece prin viață.
Pentru toate astea, însă mulțumește...
Ce miraj, că încă, pruncul mai trăiește!
Probabil, gândește, că sortit îi este
Să trăiască-n suflet, această poveste.
Ar munci cu ziua pe la "X" și "Z"...
Cine să-l ajute?! Dorul i-e ardent...
Parcă-l cheamă frații când în adormire,
Cu capul pe-o piatră, doarme în neștire.
Dar sortit i-e luptei cu singurătatea
Și durerea vieții, când se lasă nopatea.
Lângă el un câine și-o cutie goală...
N-are nici de-o pâine... Cine-l bagă-n seamă?!
Cerșetor, vezi bine, binelui slujește...
Haina-i grea pe umeri... Ziua iarăși trece.
Când deodată Mecka se zărește-n cale,
Cineva-i întinde un pumn de parale.
Smerit, mulțumește și la om se uită.
- "Sărut mâna, coane!"
- Mai bine ascultă! Mergi, slujește încă Tatălui Ceresc!
Ia o lumânare, să te spovedesc!"
Pruncul, cu lumina strălucind pe față,
Merse să se roage blând, precum acasă,
Ca în vremea-aceea de demult apusă
Când de boli și foame, mama-i fu răpusă.
Și primi mâncare pentru gestul său
Și hrană divină de la Dumnezeu.
În genunchi, cu lacrimi, mulțumi tăcut...
De-ar avea o mamă! Frați, ca la-nceput...
Se rugă în taină, se rugă pios,
Maicii sale Sfinte, Domnului Hristos.
Doar în vise mama uneori, apare
Și frații de care sufletul îl doare.
Inima i-e strânsă și de dor suspină...
Se prelinse-n suflet, taină și lumină...
- "Vino, spuse vocea. Tu mă vei avea,
De azi înainte, ca pe mama ta!"
Ce să fie oare?! Și căzu smerit...
"În credință, Doamne, Tu m-ai întărit.
Tu îmi ești mireasă și m-ai botezat,
Iartă-mi mie, Doamne, dacă am păcat!
Mi-ai lăsat măicuță,-n suflet mângâiere,
Am luptat cu viața, m-am hrănit cu stele...
Ce să fie Doamne?! Mângâierea Ta
Azi mă înfioară și-i atât de grea..."
Dulce-nfiorare, noaptea iar se lasă
Și la mănăstire, pruncu-i ca acasă.
Slujește cu trudă și cu rugăminți
Oamenilor simpli, demni și suferinzi.
Strânge-n brațe pruncii orfani ca și el,
Cu aceeași mamă, suferind la fel.
.................................................................
Peste ani călugăr, un ascet smerit,
În singurătate, iarăși l-am zărit.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice