Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Supus pământ
În geana de lumină ce se crapă
Către apus, văd lacrimă... Și dacă
Tușul durerii-n lutu-ntinăciunii
Se întrupează, astăzi plâng românii.
Nu-i rost aici de-ați duce traiul, parcă!
S-a stins în timp lumina geto-dacă
Și în cenușa morților sădim
Durerea vieții ce ne-o irosim.
Nu mai e cerul steag plutind pe ape...
Seninul lui nu poate să ne-adape!
Pământul e o prașilă de rugi...
Trăim umil între stăpâni și slugi.
Unde ni-i blondul pletelor de grâne?!
Căci tot mai des sămânță de tăciune
Alungă mierea soarelui... Și plouă
Cu-asupritori de denumire nouă...
În maci, în roze,-n sângeri nu mai curg
Cuvinte rubinii... Amurg! Amurg!
Pământ robit de hoți, de lași, slujind
Cu sârg, în crez, aceluiași partid.
Supus pământ, înalță-te-n vulcani!
Fă din cenușa miilor de ani
Un templu nou! Și-oricât de greu ar fi
Tu schimbă-ne istoria-ntr-o zi!
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Culorile sufletului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice