Mai trăiesc, bătrâna mea măicuță,
întrebând ce s-a-ntâmplat, ce m-a durut.
Și mi-e dor de sfaturile tale,
le-ascultam zâmbind, nu le urmam,
tu vedeai în ochi-mi nerăbdarea,
împreună ne opream, zâmbeam.
Niciodată nu pierdeai umorul,
moartea însăși s-a sfiit când mi te-a luat,
mai trăiesc bătrâna mea măicuță,
tu auzi în vis cât te-am chemat?
De ne-om reîntâlni în altă viață,
liberați de ce și cum, mustrări,
ai răbdare, am să vin ca de la școală,
cu carnetul plin de-atenționări.
Ai să spui că nimeni nu-i de vină,
Domnul va zâmbi, un moș bătrân,
mai trăiesc, iubita mea măicuță,
anii trec de parcă-s săptămâni.
|
Module dinamice