Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Poem cu pene de corb
Așezat de timpuriu pe o bancă pustie, lângă un copac opac
Își ridică privirea spre firmamentul întunecat și rece
Ca moartea de rece
Trist zărește și privește în ochi un corb care cânta,
Cam afon corbul, destul de afon
Iar el abia mai respira, ca de teamă
Foșnete se-auzeau, penele toate-i cădeau
Oglinda unui suflet pur reflectă un orb
Degeaba e colorat fastuos totul în jur
E un moment de iarnă uitată
Gândurile-l ard și-l bat ca un bici peste față
Timpul fuge, el e pierdut, pierde tot ce-a avut
Pierde trăirile grele, universul, flăcările nestinse
Pierde până și ultima suflare...
poezie
de
Roberto Kuzmanovic
din
Manuscris de poezii
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice