Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Stele de catifea
În noaptea asta te aștept să vii!
Îți scriu cu stele versuri argintii,
Te strig cu glas de clopot de izvor...
Nu simți, de tine, cât îmi e de dor?
Sunt stele căzătoare ce se sparg,
Căzând timid, pe-al frunții mele prag.
Tu te-ai oprit pe geana desfăcută
Ce am primit-o de la tine dar de nuntă.
În nemurirea ta tulburătoare,
În iris dezgolit de trandafiri,
Mi-ai oferit săruturi de culoare
Și caste constelații de iubiri.
În galaxii de strofe, plâng castanii...
Sub floarea lor, de-un timp, am adormit,
Căci au trecut ca o furtună anii
Și frumusețea vieții a pierit.
Nu mă mai cauți să-mi oferi iubire;
Sărutu-mi rătăcește-n univers...
Oferă-mi doar un strop de fericire
Să pot să dau vieții mele sens!
Adorm tăcut la margine de lume;
Străin călăuzit de pași de dor...
Mă cheamă glasul de îngropăciune
În labirintul morții să cobor.
Tu nu-mi mai cauți pașii, nici privirea...
În suflet cav, destin, te-ai îngropat...
De ce să te condamne omenirea,
Când eu, din disperare, te-am iertat?
De ce în pumnu-mi, lacrima-ți să cadă?
E tulbure și plină de nimic...
Ai rătăcit pe lespedea de piatră...
Departe ești... Zadarnic te mai strig!
Vino și frânge ramura tăcerii!
Presară trandafiri în gândul meu!
Aceeași fi-va lacrima durerii
Și-același trup de piatră fi-voi eu.
Ai oferit pe-un strop de nemurire
Mormântul gol, de lacrimi presărat...
Poem rămas la margine de viață
Și-n clipa cea din urmă te-am strigat.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Cânturi printre rânduri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice