Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Micul soare, fiica Lunii
Mărețul Soare avea un fiu,
Măreața Lună o fiică,
Încă de când cei doi se știu
Iubirea lor se tot complică.
Captivi mereu în timp și spațiu
Ursiți să nu se întâlnească,
Sunt prinși într-un amor nesațiu,
Destinele să nu-și unească.
Dară poate, cine știe
Și într-o măreață zi,
O minune va să fie
Și cei doi se vor uni.
Micul Soare, fiica Lunii
Întâlnise-vor pe cer,
Și-i va-nvălui, milenii,
Un amor plin de mister.
Imensul gol ce-i despărțea
Reuși-vor să-l străbată,
Și veni-va poate vremea
Să se-ntoarcă imensa roată.
Să se schimbe sensul vieții,
Dragostea să n-aibă margini,
Și din densitatea ceții
Să se scrie alte pagini.
Universul să se schimbe,
Iar iubirea celestală,
Între două lumi să plimbe
A ei forță colosală.
poezie
de
Răzvan Isac
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice