Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amprentele noastre
O inimă plânge în cuvinte,
o amară constatare sau un dulce avertisment
amețitor ca și un lucru amânat de teama riscului
de a te risipi, din prea multă plăcere.
Ai grijă de visele tale
și nu uita de frumusețea nopții!
Pe unde treci îți lași amprenta,
un timp trăit împreună, perle sub valuri,
un semn, nufărul deschis în palme,
un talisman ascuns în suflet,
o hoya albă care-mi vorbește în locul tău,
roua de pe flori înșirată pe lanțul de la gât
și dulcele emoției rodiului înflorit.
O lume de poveste risipită în ochi cu mare dăruire!
Ce mult contează să rămâi cu un semn,
vibrația dispare abia atunci când se vindecă
locul marcat de emoție!
Chiar dacă nu ești aici, poți schimba ceva în bine,
cu siguranță vei purta și un nume,
ca un copac în anotimp de toamnă,
multe frunze, multe crengi,
fără un nume,
fără o destinație, fără cuvinte,
doar trunchiul rămâne bine înfipt în pământ.
Îi dai un nume trunchiului și-aștepți iar primavara...
Chiar dacă peste toate vine toamna,
vântul va scoate la lumină urmele noastre!
Doar trecerea timpului și noi,
noi fără vârstă, sărutul cerului și-al pământului...
Dragostea mea pentru tine nu se va stinge,
înconjurată de-această strălucitoare lumină.
Dacă întinzi mâna mă vei atinge,
după lumina ta te voi găsi!
Rezonezi în mine, în sufletul meu,
în pașii mei, în trecut, prezent și viitor!
Sunt aici, îți ating sufletul,
îți sărut inima înainte de a ma topi toată în tine,
mii de voaluri se desprind,
unul câte unul, în timp ce totul se ridică.
Există șase râuri care separă
tărâmul lui Hades de lumea viilor,
dacă ne trezim, suntem vii,
dacă ne căutăm, mereu, suntem vii,
iar când ne pierdem tot vii suntem,
firul care ne leagă este subțire,
visul care ne unește este străveziu.
Există frânturi de vis
și existăm noi, cei care încercăm
să unim piesele de puzzle,
există o singură lacrimă și aceea este
Hinc illae lacrimae...
Nu știi cât sânge, câte lacrimi, cât pustiu
și câtă suferință însoțesc o călătorie.
Să urci sau să cobori după ce ai urcat,
este, oare, aspra enigmă a vieții?
poezie
de
Irina Lucia Mihalca
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice