Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ești
Ești ornicul ce duce-n infinituri
Clipa acestei calde deveniri...
Ești polul sud al vieții... În săruturi
Măsori a unei stele străluciri.
Zefirul poartă urma tălpii tale...
La colț de stradă, veșnic, poza ta
Îmi face semn. Dar tu ești rupt din soare,
De-aceea eu, eu nu te pot vedea.
Ești prim atom al unei piramide,
Aur pudrat pe coapse de femei,
Pe sânii tresăltând de-nfiorare,
Ca un vulcan în brațul unor zei.
La tine vin mai toți să se închine,
Căci tu ești semnul către transcendent,
Și îți aduc licori, mătăsuri fine...
Până la tine, mulți creștini se pierd.
Ești pasăre și cânt, mister și liră,
Ești înger săgetându-mi inima,
Dar ești, oh, ești atâta de departe!
Iar eu, oh, eu, n-am să te pot avea.
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Culorile sufletului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice