Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Simfonie poetică
Un vers beteag, ca toamna asta strâmbă
Care-a cioplit cu dalta ploii-n stâncă,
Un fals condei, cu mustul pământiu...
Zadarnic mi-am dorit poet să fiu!
Oh, din fântâna gândului erupe
Lavă lucind de versuri - pietre scumpe...
Și după pace scormonesc prin mine,
Ramuri brumate cu tăceri divine...
Alei de vis și de tăceri... Carnal
Poem, pliând în plan transcendental...
Cerul, de-acum, se-apropie de mine,
Mă prinde-n nituri de priviri... Mă ține,
Prizonieră toamnei, evadată
Din altă lume... Vreau o altă soartă!
Și vreau să zbor cu fluturii spre stele,
Să picur peste lume vers și miere!
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
din
Culorile sufletului
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice