Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Sub munții care nasc multe izvoare
Sub munții care nasc multe izvoare
Dorul meu aș vrea să îl îngrop,
Sub pașii mărunți de căprioare,
Sub iarba verde, la umbra unui plop.
Sub razele de soare atât de blânde,
Sub priviri de păsări migratoare,
Dorul meu aș vrea să-l pot ascunde,
Sub cerul nopții cu stele căzătoare.
Și dacă dorul meu ar prinde rădăcini
Acolo unde eu l-aș îngropa?!
Poate mai amar și mai plin de spini
S-ar întoarce și iubirea mi-ar stopa.
Ce să fac cu el, unde să-l trimit?
Să mă lase-n pace dorul greu,
S-o iau de la-nceput, să pot fi fericit,
Să-i pot face pe plac sufletului meu.
Poate am noroc și nu se mai întoarce,
Și voi reuși să scap de el,
Poate-ntr-un final mă va lăsa în pace,
Și-mi voi trăi iubirea la un alt nivel.
Fără dor pustiu, doar eu și fericirea
Vom păși în simpli pași de vals,
Și voi încerca să-mi recâstig iubirea,
Și voi da deoparte tot amorul fals.
poezie
de
Răzvan Isac
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice