Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Nici nu știu dacă mai mă ții minte, iubito
nici nu știu dacă mai mă ții minte, iubito
intram prin fereastra ta onirică cu aripi în spate
camera ta agoniza în smirnă și miros de mușcate
și flori mov de levănțică și păcate
înfloriseră în așternuturi de satin
eu rămâneam până ce miezurile de lumină
se îmbrățișau între ele, și plecau pe înserate
și părul, ah părul era arhitectură de lumină
și gura metaforă desăvârșită
sărind din vers spe ziua întomnată
dormeai pe cărți iar neantul sub ele se răsfăța
numărând ceasurile tu,
eu alungând revărsatul zorilor de vată
cu bătăile tari din inima ta.
și fluturi începeau să ne roiască pe spate
prin pielea visului iluzorie
spulberându-și zmalțul catifelat deodată
în fereastre doar răsura de trandafiri
memora morțile noastre repetate.
poezie
de
Mariana Didu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice