Pedepsi-m-aș, și n-am cui!
Pedepsi-m-aș, și n-am cui,
pedepsi-m-aș codrului,
unde e frunza mai deasă,
cu iubita cea aleasă,
făr-averi, și făr' de casă,
și să scriu, din iarbă, rugă,
că mi-e tare dor de fugă!
Pedepsi-m-aș, și n-am cui,
pedepsi-m-aș, dorului,
numai el îmi dă povață
în amara mea de viață!
Pedepsi-m-aș, și n-am cui,
pedepsi-m-aș verdelui,
și culorilor albastre
cu tril de păsări măiastre!
Pedepsi-m-aș, și n-am cui,
pedepsi-m-aș, Domnului,
rădăcină de altar,
să mai fiu, o zi, măcar,
trup curat, din viță nouă,
să mă tăvălesc prin rouă,
nu cu una, ci cu două,
asta vă doresc, și vouă!
Pedeapsă-mă, Doamne, acum,
aprinde-mi iubirea din scrum!
|
Module dinamice