Am îngânat cândva singurătatea...
Am trăit cândva și-n doi singurătatea...
Și doamne, aspră și lacomă hiena ei era,
Câtă sfidare, doamne, degaja...
Căci era umbră pe pereții reci, boală și tristețe,
Mai rea ca orice rău, ce în viață omul poate avea,
Doamne, nu-mi aminti de ea!
Căci bucuria vieții îmi poate sugruma,
Pe oricine, singurătatea poate sugruma.
|
Module dinamice