Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Stejarul
Acolo, în marginea pădurii
Stejarul falnic s-a-înălțat.
Ca o podoabă a naturii
Stătea de strajă peste sat.
De multă vreme străjuia
Peste satele din vale.
La umbra lui adăpostea
Multe turme de mioare.
Acum e trist și supărat
Acolo-n margine de sat.
Când vântul îi face rană
Nimeni nu-l mai bagă-n seamă.
O furtună blestemată
I-a stricat coroana toată.
I-a frânt trunchiul fără milă.
Numai poate da hodină
Turmelor cu ciobănei
Și ciopoarelor de miei.
De când era stejărel
Flăcăii veneau la el,
Și cu fete, în nocturnă,
Se iubeau sub clar de lună.
Întristat, stă, se gândește
De ce lumea-l părăsește.
De-ar mai fi stejar odată
Ar răcori lumea toată.
Mai falnic s-ar înălța,
Vântoase ar înfrunta.
În zadar își plânge soarta.
Nimeni nu-i deschide poarta.
Nimeni nu-l mai îngrijește.
Viața lui se ofilește.
În zadar privește-n vale,
Nimeni nu se-arată-n cale.
A rămas singur pe lume,
Fără frunze, fără turme.
poezie
de
Dumitru Delcă
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice