Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Limba Română
Limba română sunt eu!
Am fost zămislit de părinți
În limba română.
Fiecare celulă a ființei mele
Pământene,
E plămădită în grai românesc.
Până am ieșit la lumină,
Am început a-l șopti,
Odată cu prima picătură de sânge
Pornită să ducă viața și limba
În celelalte alcătuiri
De le zicem celule sau inimă.
Apoi... am gângurit primii pași,
Laptele ce l-am supt
Și brațele de gâtul mamei
Au fost în limba română.
Limba română nu se învață.
Ea există odată cu mine.
În școală am deprins doar
S-o șlefuiesc, s-o fac să strălucească
Și, mai ales, s-o păstrez neîntinată.
Auzit-ați grai mai frumos
Și mai plin de expresivitate
Decât limba română?
Puteți spune în alte graiuri
A ogoi, a jindui, a tânji ori a doini?
Nici poveste! Vorbe asimilate!
Limba română sunt eu!
Eu sunt patria, izvoarele, munții,
Cimitirele și ceilalți asemenea mie
Din cuprinsul României.
Patria e dăruită de Dumnezeu
Cu nenumărate și felurite bogății.
Ni le pot fura, smulge, străinii.
Dar cea mai mare și mai sfântă bogăție,
Limba română,
Nimeni nu ne-o poate lua.
Smintiții de noi, ne cam batem joc
De limba română
Și o mânjim, netrebnic, cu
Halloween, locații, a aplica.
Marfă de import. Circumstanțială
De mod, de timp, de loc.
Eu sunt limba română!
Când nu voi mai fi
Și preotul va rosti, ca la orice slujbă:
"Să se desfacă în limba din care a fost făcut!
Amin!"
poezie
de
Virgil Răzeșu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice