Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Eutanasia îngerului meu
sunt plămădit
din carnea lui Eros și sângele lui Bachus
priviți-mi îngerul intrat în stare de ebrietate
fantomă alimentată de singurătate
în colivia oaselor este închisă o inimă
ce bate la poartă fără niciun răspuns
inima este și vie și moartă
pe jumătate înșelată
de propriul ecou
te simt dincolo de imaginație
dar mă aflu într-un timp fără spațiu și într-un spațiu acronic
(i se mai spune gaură neagră și vreau să atrag
toată materia ta)
secundele dansează striptease în fața plăcerilor carnale
cerșesc infinitului începutul sfârșitului
vreau să fiu Om așa cum simt eu Omul
să trăiesc printre culori
și nu printre cuvinte născute din euforia
de visuri și speranțe alb-negru
palmele astea ar fi trebuit să fie porți către alte vieți
degetele astea menghină
ar fi trebuit să fie aripi sau muguri
celulele mele sunt spori care vor parazita universul
ce mică-i lumea când te cuprinde
colapsul iubirii
prăbușirea tuturor zeilor
în caverna omului primitiv
cerul capotează
toate stelele rămân plate pe o stradă pe care-am fost celebri
sfinții au chipul cioplit în marmura albă și rece
eu mă închin la niște rămășite din lut
seamănă cu niște figurine
cu sânii tăi aduc și cu buzele tale
(unde ești, coloana mea vertebrală este infinită
și plină de sevă)
îmi pot crește frunze pe fruntea Lunii
sau rădăcini în inima Pământului
pot fi vântul sau gândul
și-n lacrimă te pot scălda, să fii nemuritoare
amintește-ți ce am simțit, îngerul meu
cea mai frumoasă clipă de sinceritate
săgetându-mi sufletul dezvelit de iertare
un copil surghiunit într-o colivie de vise erotice
condamnat la dorință
mai exist?
poezie
de
Ionuț Caragea
din
Antologie de poeme 2006-2012
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice