Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Pasiunea lui Cupidon
Privită de sus lumea pare un puzzle perfect al iubirii,
o inimă gigantică în care freamătă la unison
miriade de picături izvorâte din miliarde de suflete,
o maree de vibrații incandescente,
de valuri extaziate revărsându-se
pe țărmurile bunei speranțe, în țara de foc,
acolo unde azaleele nu plâng niciodată,
acolo unde anotimpurile se contopesc
într-un sărut necontenit.
Cupidon, cel care în generozitatea sa infantilă
dezleagă din tolbă zâmbete ascuțite cu aromă de vino-ncoa',
lăsându-le să zburde la întâmplare, du-te-vino,
nu știe că jocurile se mai schimbă,
mai apar scrabble, cuvinte încrucișate,
combinându-se după legi de nimeni știute,
vrute-nevrute, văzute-nevăzute.
Iar el suferă, dărnicia sa este răsplătită cu: mai lasă-mă!
câteodată din nostalgie câte o săgeată mai aruncă departe,
cu ochii închiși, sperând ca oamenii să reînceapă visarea,
cu ochii orizont-deschiși,
cu plămânii zugrăvind fresce
în aerul încă umed al dimineților,
simfonia patetică în ritmuri crescendo
a răsăritului sorbit de la buzele mării.
El speră ca amorul să fie dezgolit
între oglinzi de apă și cer,
adieri dulci valsând pe nori buimaci,
dezmierzându-i,
hrănind palmele secate de singurătate,
Numai că speranța este captivă în colivia deșertăciunilor,
promisiuni făcute, jurăminte solemne,
stele căzătoare așternându-se pe pleoape naive,
atingeri îngrămădite în ferestre mincinoase,
uși ferecate în spatele perdelelor fermecătoare.
Săgeata se înfige,
predestinată să unească inimi, acum le frânge,
Cupidon a îmbătrânit așteptând,
nu mai există patosul de altădată,
basmele în care oamenii se iubeau până la adânci bătrâneți,
Altele sunt acum simbolurile fericirii...
(cât de relativă este fericirea când vine vorba de săgeți)
Săgeți otrăvite, iar cel străpuns va alerga
după himerele trecutului
pe care le va atinge cu vârful degetelor,
printre șoaptele lui Bachus, în crâșma cotidiană.
Este o victimă, ca o ultimă licornă
așteptând taurul stacojiu, destinul neîmplinit,
să o elibereze în marele mister al necuprinderii celeste.
poezie
de
Ionuț Caragea
din
Antologie de poeme 2006-2012
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice