Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Ca două picături de apă (I)
Din tot ce spus-am despre mine ce rămâne
În dulapurile goale am păstrat false comori
O navă inutilă leagă copilăria mea de plictiseală
Jocurile mele de oboseală
Plecarea de himere
Furtuna de bolta nopților în care singur sunt
O insulă fără animale de animalele care-mi sunt dragi
Și o femeie părăsită de o femie veșnic alta
Tot mai frumoasă
Singura femeie reală
Aici aiurea
La care cei absenți visează
Mâna-i întinsă către mine
Se oglindește-n mâna mea
Spun bună ziua surâzând
Nimeni nu se mai gândește la neștiință
Și neștiința e stăpână
De am nădăjduit în toate
Și-n toate mi-am pierdut nădejdea
În viață în uitare în dragoste în somn
În forță și în slăbiciuni
Azi nimeni nu mă mai cunoaște
Numele umbra mea sunt lupi.
*
Fete de nimic bune și gata la orice
Surori ale florilor fără rădăcini
Surori ale copiilor răzvrătiți
Mărunte
Nepăsătoare
Mărginindu-vă la iscusința voastră
La chibzuiala dusă până la deznădejde
Mărginindu-vă la secretele voastre
Străine părăsite
Tovarășele mele-ndepărtate
Și cu sentimentală carne
Frumoase abia frumoase însă mereu frumoase
Mai simple ca nenorocirea
Și mai de preț ca frumusețea
De pe-ale voastre buze prăbușite
Și din surâsul vostru năruit
Voi îmi încredințați veninurilor mele
O, mitridatizate
Și-nfățișez iubirii
Imagini vechi în loc
Să născocesc imagini.
poezie
de
Paul Eluard
din
Cele mai frumoase poezii
, traducere de
Virgil Teodorescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice