Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Te plânge toamna
Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Iar copacii își pierd poboaba,
Frunzele-s uscate, seci.
Pe alee bate vântul,
Parcă te cheamă, suspinând,
C-o străbăteam zile de-a rândul,
Mâna în mâna, doar iubind.
Eu și acum o străbat,
Cu pași grei, cu oftat în suflet,
Să-mi amintesc ce n-am uitat,
Să-mi amintesc de al tău zâmbet.
E numai tristețe-n jur,
Amintirile noastre se usucă,
Lăsând în urmă înmiresmat parfum,
Nu pot decât să le las să de ducă.
Urletul naturii ce piere,
Mă ceartă că am renunțat la noi,
Dar era peste puterile mele,
Să lupt, să iubesc pentru amândoi.
Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Timpul, înapoi nu îl pot da,
Să te întorc, dacă te-am rugat să pleci.
poezie
de
Andreea Văduva
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice