Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Mă împlinesc, sau dezmembrez, opt sute
Mă opresc la un aaa... lungit opt, cu două emisfere ca zerouri,
Să mi se facă un decont; dacă vreo lipsă se cunoaște
Când nu mai curg din pastă, rotind bila? Vreau ecouri,
Dacă se întorc cum sunet, căutându-se... pe acolo unde naște!
Doar așa știu de sunt, că n-are rost să strig de nimeni nu aude
Și-s doar un bumerang, ce m-zvârl să ating, lovesc...
Iar revenit sunt și mai gol, sleit în mâinile exfoliate, nude
De ce-și aveau și-au dat și nu mai aș avea... din ce să mai golesc.
M-ascund la pânda fricii, mă pitesc să nu fiu pălmuit, scuipat
Și stând, să pot să-mi ling blesurile de masochist de suflet frânt
De unul singur; că l-am pus pe masă să-l disec, cojindu-l să-l las pur, curat...
Spălat cu lacrimi plânse, sau de râs, sau doar dramatic înțeles, de altul! Dacă sunt?...
Nu știu cât adevăr cuprinde aniversarea; oare e-un împlinit?
Sau rupt, mai demolat, pierdut din eu, dat piese în dezmembrare;
Că-i gând de unul singur, un mono dialog, ori script spășit...
Și cât de mult durează? La cât se poate opri, cu bun simț... o urare?...
De nu-s pe deplin înțeles, sunt sute opt, de versuri, scrise în încercare...
poezie
de
Daniel Aurelian Rădulescu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice