Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori
Și tu, țărâna dragă, va trebui curând să mori,
Din toată frumusețea-ți nimic nu va rămâne;
Fața perfectă, aceste mâini, ochii ca două flori,
Trupul de-oțel și flacără, se vor frânge mâine
Sau, sub vântul Morții, sub bruma ei ca lepra albă,
Vei fi o frunză și nimic mai mult, o frunză doar,
Care cade, nu prima, cu clipa în arsa iarbă,
Uzată, străină sieși un bif prozaic în calendar.
Dragostea-mi nu te va-ajuta când îți va bate ora;
În ciuda iubirii, te vei desface-n acea zi
Și vei pluti spectral prin aer, te vei risipi
La fel cu-o floare, departe de ochii tuturora,
Fără să se știe nimic din ceea ce erai
Sau cât de iubită de toți ai fost, în luna mai.
|
Module dinamice