Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Barbă albastră
Ai fi putut să nu deschizi această ușă, dar ai deschis-o;
Așa că intră-acum, și miră-te pentru ce lucru de nimic
Ai fost trădat... Nu-i nici o comoară ascunsă aici și nici-o
Oglindă magică să-ți cumperi viitorul, și nu-s, după tipic,
Țeste de femei pe raft pentru foamea celor cu care semeni,
Doar ceea ce vezi, privește iarăși: o-încăpere-aproape goală,
Adăpostind necazuri și bucurii puține, mie-asemeni,
Lipsită de confort și lustru totuși din tot ce mă-nconjoară
Numai pe ea vreau s-o păstrez întreagă, nutrind părere
Că pescarul nu trebuie să știe ce-i dincolo de val.
Iar tu, când te-ai strecurat azi noapte-n încăpere,
De cum ai trecut pragul m-ai profanat, ai sfâșiat un voal;
Nu pot să-ți privesc fața și să rămân cu mine-ntr-o ființă.
Aceasta-i de-acum a ta. Eu o să-mi caut altă locuință.
poezie
de
Edna St. Vincent Millay
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice