Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Brumana
Eu nu o să mai ajung nicicând, nicicând acasă!
Câmpuri verzi din Anglia sclipind sub ploaia deasă
Desfășurați-vă larg pășunile cu margarete,
Forturile cu licheni, iedera urcând pe perete,
Până-n dimineața mea de-aici o, râuri curgând, adânci
Și line, și limpezi pe șesul meu de joacă de atunci,
Păstrați-mi în cupele regești întreaga-vă iubire,
Și gărzile de la țărmul sudic vin în amintire
Cu parfum de vechi prieteni păstrați ultimele versuri
Ale legendei pentru mine, o, pini care demult pe șesuri,
Copil fiind, mi le-îngânați, când vântul în crengi cerea-alinare,
Iar eu ascultam privind orizonturi de dincolo de mare.
Pini trădători, ați cântat tot ce viața-a dovedit că-i fals
În cele mai false basme dintre basme.
De peste zări, pământul a trimis semn din ce-a rămas
Din fostă muzică-a pădurii native de acasă,
În vreme ce din pulberile mării, din zvonuri și miasme,
Umbre și spectre-ale amiezii, din spume de mătasă
Călătorind pe vânturile verii străvezii fantasme
Viori de aer au iscat un molcom sunet de pripas.
O, arbori, vă-ascult când ora-n cade-n înserări,
Vă aud șoptind, " Sunt mări mai vechi, sunt mări
Care bat pe plaje mai întinse,
Unde peștii melc își plimbă turnurile sidefii, ca-n vis,
Spre roci sculptate sau stânci urcând spre țărm ca niște scări ",
Vă aud, " Sunt ținuturi de brumă neatinse
Unde ard în flăcări flori din paradis."
Sub mine, dincolo de dealuri, se-alintă-un palmier,
Sub mine, cu vuiet, se sparge-n marea-n maluri;
Mai jos de mine,-n vale, dorm sub lumina altui cer
Orașe din Liban, visând în penumbră și-n răcoare,
Unde odată regii din Tir domneau fără de vreme,
Lor înșile urmându-și ca apele în valuri;
Iar împrejur înoată munți albi de-omături și de soare,
Ca mari lebede plutind pe un lac ceresc sau vechi trireme.
Dar voi urca pe-împădurita coastă
Unde e crângul cel mai des, o, pini, frați cu ceilalți pini,
Și când se crapă zorii în pragul noii dimineți,
Și marea doarme, și-n munți sunt încă munți de-ntunecimi,
Inima-mi nu va-nceta s-asculte, acolo sus, pe creastă.
Căci pinii sunt arbori care duc vorbele-n lumea largă
Și-s plini de basne, de veselii și de tristeți.
E-așa plăcut să privești printre crengi spre cer,
Să-l vezi ba roșu-îmbujorat, ba cu pielea vânăt-neagră.
E-așa plăcut să zaci plutind departe, corăbier
Pe patul frunzelor de pin căzute...
Chiar dacă-o șopârlă verde la joacă mă îmbie,
Și vântul mă vrăjește cu arome mult plăcute
De smirnă, de lavandă sau de iasomie,
Vreau să uit jumătatea de pribegii care mă-apasă,
Dar cealaltă jumătate să-mi stea aproape sper,
Vreau să visez, să visez că iarăși sunt acasă.
poezie
de
James Elroy Flecker
, traducere de
Petru Dimofte
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice