Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Fuga din cotidian
Prostii. Se 'nvârtește pământul?
Nu e smeu pocit vântul?
Nu strănută noaptea, nu rîd blonzii nori?
Ah, camarade, să râzi și să mori.
Ce 'ndrugă lunganul acela?
Doar e tatăl domnișoarei Manuela
Îl știam normal și om de lume!
De când face asemenea glume!
Iată basme călări pe cocostârci
Demoni înjugați cu năpârci
La carul osândei îngeri apoi
Măturând paradisul doi câte doi.
Și câte mai sunt. Cavaleri, cosânzene,
Miracole, greeri, petale, migrene,
Mere de aur, parcuri de aur
Crunt străjuite în jur de balaur.
Toate-s înaintea mea
În vis, în ochi, în jur, după perdea.
Ca o trenă lungă se țin după mine,
Cum să te cred lunganule pe tine?
Logica ta o calc cu picioarele.
Ești căpcăunul ce-mi strică odoarele,
Mândrele odoare, cugetul bun.
Adio, adio, perfid căpcăun
poezie clasică
de
Ion Pena
din
Simple nimicuri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice