Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Roșiorii de Vede
E-o viață, mai vânătă, mai stinsă
În burgul vechi de care îmi legai
Adolescența mea trudită și învinsă
Năvod de stele, vis și putregai.
Îmi pare toamna mai fără conture
Cu miros de rășini și de inert
Decât altdată barca ei ușure
Ce reteza nădejdile pe sfert.
Alți oameni defilează pe 'nserare
Ca să-și înghită porția de timp.
Burghezi mărunți, ei nu duc în spinare
Nici besne mari, nici țăndări din Olimp.
Încătușat pe-o rână în restriște
A amuțit și parcul ca un gând.
Pe bănci nu 'ncearcă nimeni să mai riște
Să-i gâtuie tristețile, râzând.
Și totuși câtă pulbere subțire
Nu se cernea din soare pe aici.
O! burgul meu frumos din amintire
Azi parcă din cavouri te ridici!
poezie clasică
de
Ion Pena
din
revista "Universul literar"
, an I, nr. 25
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice