Cocoșul și găina (fabulă)
Un cocoș pricăjit și bastard,
Ce cânta îndrăcit dimineața pe gard,
După ce a venit într-un suflet pe sală,
(Înfoindu-se în costumul de gală!)
Cotcodăcea la găini să se ouă...
-Eu suratelor fac cât voi nouă-ș nouă!
Sunt sprinten și chipeș! Ce să mai spui!
De n-aș fi, nici n-ați scoate vreun pui...
Și se întoarse cocoșul cu secera coadă,
Către o vecină ce o credea mai năroadă,
-Hei moțato!... clocești zi și noapte,
Stăpânul când trece, vorbește în șoapte,
Te întreb uite așa!... la nimereală...
-Pe voi găinile, ce atâta cloceală?
-O, Sire!... așa-i datoria,
Prin asta noi creștem găinăria!
-Vai! lasă-mă... atâtea cocoane,
Clociți și scoateți doar... lighioane
Și nu sunteți în stare, cât toarceți la furcă,
Să dați la iveală... o gâscă!... o curcă!?
-Apoi.. Sire! Ți-o zic, deșii e-n van,
Să fii dumneatale curcan...
|
Module dinamice