Hipopotamul și albina (fabulă)
Veni o vreme când hipopotamul,
Tot admirând și lăudându-și hramul,
Fu avansat de chipeșa gazelă!
(Fiindcă, de fapt cu ea mâncase din franzelă!)
Și în postura asta, cu mâna pe stilou,
Trimise să-i aducă în grabă la birou,
O harnică albină, de miere făcătoare,
Sperând că o să fie mai iute zburătoare!
-Ascultă lighioano, la trup atât de mică,
Tot neamul, se cuvine, să vă topiți de frică
Și să-mi aduceți miere!
De nu, v-o iau cu japca...
Iar pe înnoptat să vină, la mine-aici și matca!
-Dar rogu-te stăpâne, nu cred că se cuvine...
-Să crezi!
Și pentru asta, te-nhăț întâi pe tine!
|
Module dinamice