Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Psalm
M-a mușcat poezia, m-a mușcat,
Nici n-am cârtit când m-a apucat,
Cu colții ei, cu fildeșii curbați,
M-a smuls cu grijă de lângă confrați,
Acum mai ronțăie la mine, mai mănâncă,
Din carnea nepătrunsă, încă.
Sunt totul numai sânge, sunt o rană,
Mă soarbe poezia dintr-o cană!
Și eu mă mistui între două sfere,
Între odihnă și între neputere,
C-aș vrea din gura ei să mă preling,
Puțin din vâlvătaie ca să sting,
Să ardă mai încet, să rumege cu grijă,
Să nu mă lase pradă la vreo schijă!
Dar e-n zadar, în colții ei mă duce...
Direct către odihnă pe o cruce
Și-mi bate cuie-n talpă și în mâini...
E dulce poezia ca miezul unei pâini
Și-o las așa, să facă ce-i convine,
Că-n gura ei, eu nu mai știu de mine!
poezie
de
Constantin Păun
din
Elegie neterminată
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice