Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Tu, a zilei și a nopții
Marie-mi ești, mereu purtată-n suflet,
Și Magdalenă când ne suntem noi,
Imbold spre împlinire și spre umblet
Și spre-nălțare-n timpul de apoi.
În adevărul ce ți-l porți în lacrimi
Se zămislește pasul triumfal
Ce-ntr-un consens izbăvitor de patimi
Redă vieții rol primordial.
Renăscătoare de îndemn spre ceruri
Când norii par prea greu de risipit,
Dorindu-mă, mă-mbogățești cu daruri
Având esența fructului oprit.
Marie-a zilei și Marie-a nopții,
Te tot aștept, știind că dată-mi ești,
Îmbrățișați să trecem pragul sorții,
Nepăsători la vorbele lumești.
Să îmi tot fii în zorii noii zile
Cum am să-ți fiu când ziua-i pe sfârșit,
Uitând de cei ce-ți vor priviri docile,
Iertând pe cei ce m-au văzut zdrobit.
Și-ai să-mi rămâi, să-mi fii îndemnul
Ce-mi dă motiv de-a fi învingător,
Și a-ți putea reda, întreg, însemnul
De-a a rodi un rod nemuritor.
poezie
de
Daniel-Dumitru Darie
din
Dincolo de praguri
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice