Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Viermele și melcul (fabulă)
După ploaie, în ogradă,
Pe-o cărare, într-un sat,
Melcu-i bucuros să vadă
Vreme bună de umblat.
Cum îl știm, cu casa-n spate,
Fără grabă, măsurat,
A avut pe săturate
Iarbă grasă de mâncat.
Ochii-n vârfuri de cornițe
Ageri îi îndreaptă-n jos,
Spre petunii și roinițe;
Drumul nu mai e prăfos!
Cine e ca el? Cu toate!...
E stăpân, are un rost,
Cu căsuța lui pe roate,
Oricând stă la adăpost!...
Pe cărare, lângă dânsul,
Un biet vierme ofticos,
Slab, că te apucă plânsul,
Zice cu un glas mieros:
- Lasă-mă în locuință,
Melcule, sunt credincios,
Ți-oi purta recunoștință
Pentru gestul tău frumos!...
Cine poate să refuze
Viermele cel oropsit?
Melcul dă cumva din buze:
- Hai, poftim, bine-ai venit!
De ei doi, vor fi ținute,
Niște reguli, chiar pe loc,
Ca să poată să se-ajute,
De ce nu, chiar reciproc.
Chiriașul se-nvoiește,
Bate palma chiar acum,
Iar ca plată, el dorește,
Să-i dea frunze de pe drum.
............................
Ți-ai găsit! Nu intră bine
În căsuța-adăpost;
Vierme... hrăpăreț din fire!
Nu era să țină post!
Și din melc se tot îndoapă
Și se-ngrașă ne-ncetat,
Pe când gazda filantroapă,
Tot slăbind, a decedat!...
Când cochilia-a fost goală
Chiriașul a plecat.
Și făcând o socoteală:
Cine-a fost mai câștigat?
Morala:
Din mica istorioară
Ați dedus că nu-s povești:
"Pe cine nu lași să moară,
Nu te lasă să trăiești!"
fabulă
de
Gabriela Gențiana Groza
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice