Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Amintiri
Mă doare! Ca-ntr-un abator
Îmi ard însingurarea,
Zarea cu gândul o măsor
Și mă cunun cu marea...
Te văd pierind în depărtări
Un fluture de-o clipă
Și mă întreb în cre lumi
Ființa-ți se ridică...
Mi-e dor de părul tău de vis,
Cometă! Și-n lumină,
Te simt mustind de neatins...
Iubirea ta-i divină!!!!!!!
Cu mir pe frunte te-aș numi
Iubirea vieții mele
Și plaja-adânc m-ar înveli,
Dar eu tânjesc spre stele...
De câte ori nu te-am văzut...
Fereasta casei tale
Era deschisă larg, iau tu,
Priveai în depărtare...
Și-n ceruri, leagănul pustiu
Și mirele ocult
Te așteptau până târziu.
Eu nu te-am mai văzut...
Transcendentale trepte sui
În lumea de poeme,
Eu am rămas a nimănui,
Tu, clipelor eterne.
În chiparoase învelit
Ți-e trupul tot... și firea,
Căci eu în taină te-am iubit
Țesându-ți nemurirea.
Treceam adesea să te văd
Fecioară, mamă, fiică...
O viață-mi trebuie, socot,
Să te cunosc... Mi-e frică!
Tu azi ești tot a nimănui,
Închisă ți-e fereastra...
Să plâng pe umeri... dar pe-ai cui?!
Sî plâng și-n noaptea asta!!!!
Am remușcări... ca și atunci...
Și remușcarea doare!
Mă mâniam pe necuprins,
Iar tu piereai în zare...
poezie
de
Rodica Nicoleta Ion
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice