Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Femeia
Am prins focul de-o aripă și l-am închis în pumn
Și marea mi-am legat-o strâns la brâu,
Îndemn de untdelemn nedemn,
Să schimb pământul într-un chip de grâu.
Am pus să ardă focul în doi ochi
Și pământul să se ridice în trup
Și trandafirii să-nflorească în perechi
Și-am prins în gât un urlet stins de lup.
Ți-am îndesat marea în orbite
Și în corp căldură din miez de pământ,
Să poți să plângi atunci când n-ai cuvinte
Și să-ncălzești orice așezământ.
Am luat o inimă din cel mai sacru taur
Și ți-am uscat o ramură de laur
Și-un suflet de dumnezeiesc tezaur
Și le-am suflat pe toate împrejur.
Ți-am presărat pe buze praf de stele
Și-o coardă-n inimă să îți vibreze
Și pe obraji polen de floricele,
Să facă tot pământul să danseze.
Ți-am pus aripi de îngeri în gândire,
Și-n înimă o aprigă scânteie,
Să-mpraștii în jurul tău numai iubire
Căci asta ți-e menirea de femeie.
poezie
de
Denisa-Maria Ilie
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice