Clic în câmp, apoi CTRL+C pentru a copia codul HTML
Timpuri
Timpuri grele împovărează umerii vechii țărâne,
Când nu știm ce foc aduce lumina zilei de mâine.
Veșnic cântă orologiul lumii pline de sfârșituri,
Pe când viața își încheie simfonia doar în chipuri.
Oameni fără de valoare fură pâinea unor neamuri
Și se roagă în biserici purtând fel și fel de hramuri;
Într-o lume-n care unul calcă viu peste dreptate,
Tot acela se-amăgește năziund spre demnitate.
Și mari vise își destramă firul fără tălmăcire,
Pierzându-și apoi lumina într-un hău de amăgire;
Cei ce caută frenetic cheia tainei către soartă,
Își fereacă pe vecie simpla fericirii poartă.
Timpul trece fără milă și în goana lui amară,
Omenirea înnebunește în trecerea ei fugară.
Însăși viața e o luptă pentru rostul ei în lume,
Cu stindardul de izbândă doar uitarea unui nume.
poezie
de
Alexandra Chirvasitu
cadru cu linie simplă
cadru cu linie întreruptă
cadru cu linie punctată
cadru cu linie dublă
cadru cu linie canelată
cadru cu linie reliefată
cadru coborât
cadru ridicat
fără cadru
albastru
verde
roșu
purpuriu
azuriu
auriu
argintiu
negru
|
Module dinamice